cooties-galore

Nu am mai scris un jurnal de foarte multa vreme. Cred ca a venit in sfarsit timpul. M-am uitat pe ProTV pe 1 Decembrie si puneau ei intrebarea asta: Tu ce-ai facut cu libertatea ta? Mi s-a parut o intrebare foarte buna...

Zilele astea am fost si sunt foarte implicata in ceea ce se intampla in tara asta a noastra. Eu sunt sunt mai deschisa la lucrurile astea fiindca de regula mi-e mila de oameni, simt compasiune si alte lucruri apoi, nascute din ea. Si de aia eu sunt miscata, sunt animata si miscarea asta e sustinuta de forta tineretii mele, de entuziasmul tineretii mele. Vreau sa fac ceva, vreau sa misc lumea intr-o directie mai buna. Si vreau sa misc si pe altii, fiindca singura nu cred ca o sa pot face ceva.

Am citit in urma cu ceva vreme un articol dintr-un supliment al Jurnalului National. Nu m-a preocupat nicicand prea mult revolutia din 1989. Mi-am luat ziarul intr-o dimineata in drum spre serviciu si am inceput sa citesc despre un tanar care a murit in timpul revolutiei. Am continuat sa citesc articolul asta in pauza de pranz. M-a miscat, m-a tulburat. Ceea ce s-a intaplat acum 20 de ani mai are inca forta de a misca oamenii. Articolul se gaseste aici: 1989.jurnalul.ro/stire-special… s-a intamplat cu tanarul asta (pe nume Mihai Gatlan) pe 21 decembrie 1989?

„În acele momente tensionate, Mihai împreună cu prietenii lui au pornit pe Bulevardul Magheru scandând «Li­bertate, Libertate!».  Zvonurile care circulau mai repede decât ei spuneau că ei ar fi venit de la Timişoara. Ajunşi în faţa Sălii Dalles, Mihai şi cei 10-15 tineri cu care plecase împreună de la Grădiniţa au fost blocaţi de două formaţiuni de scutieri care, deşi nu i-au atacat în mod direct, nu le-au mai dat voie să înainteze.

Mihai avea or­dinul de încorporare în buzunar şi în februarie 1990 urma să plece în armată, ca să-şi satisfacă stagiul mi­litar, după cum se spunea pe atunci. Prietenii lui mi-au povestit că în momentele în care se afla faţă în faţă cu alţi tineri, tineri soldaţi şi ei, fiul meu a început să negocieze cu ei, să le explice că nu trebuie să acţioneze contra propriului popor. "



Apoi a murit.


"L-am adus acasă. Era desfigurat şi avea toate oasele fracturate. Nişte mar­tori mi-au relatat că el a fost împuşcat prima dată de un militar din cel de-al doilea camion. O rană gravă, dar, dacă ar fi fost dus imediat la un spital, avea şanse mari să scape. Iar nişte locatari din blocul de deasupra Sălii Dalles mi-au povestit că, după prima salvă, un alt militar s-a apropiat de el şi l-a împuşcat în cap de la mică distanţă. Apoi l-au târât de păr. Ceva mai târziu, oamenii speriaţi, care încercau să fugă de acolo, l-au călcat în picioare."



Eu una am fost foarte impresionata de articolul asta. Pentru prima data mi-am dat seama, am realizat, am simtit ca au murit atunci oameni. Oameni nevinovati. Oameni care au indraznit sa fie vocile unor valori, care au indraznit sa ceara pentru toti ceva bun. Oameni care s-au opus raului. Au murit, pur si simplu. Cat valoreaza viata lor? Pentru ce au murit? Sa mori pentru libertate, un lucru foarte ciudat si foarte greu de inteles…

Apoi m-am intrebat ce e cu libertatea asta, ce putea ea sa insemne in momentele alea. Un prim raspuns ar fi asta: libertatea inseamna, printe altele, traiul in adevar. Ceea ce mi se pare mai monstruos si mai monstruos la comunism este sufocarea oamenilor cu minciuni. M-am intrebat cum se poate ca, dintr-o data, atata popor sa se mobilizeze impotriva comunismului. Doar au stat cuminti atata vreme. Mi-am raspuns ca, in adancul lor, nu credeau niciunii in ceea ce se spunea la lumina zilei si pe toate caile posibile. Inainte de 1989 traiam in miciuna. Minciunea era ridicata la rand de politica de stat. Am dus la indeplinire planul cincinal in 4 ani si jumatate. Poporul nostru o duce bine si este fericit. Regimul este cel mai bun cu putinta. Ceausestii sunt  cei mai buni, mai alesi si mai inteligenti oameni. Partidul lucreaza in interesul oamenilor. Partidul reprezinta oamenii si face voia oamenilor, spre binele oamenilor. Va rog sa ma iertati, nu sunt experta in comunism. Dar sunt sigura ca minciunile si falsurile a tinut in picioare regimul asta vreme de aproape 50 de ani. Stiti secventele de genul asta?  www.youtube.com/watch?v=Jk_Ens… Voua nu vi se pare monstruos ce fac oamenii aia? Aplauzele, lozincile, laudele? Minciunile au tinut in picioare regimul comunist si pentru sinceritate, pentru diferenta de opinie, pentru adevar puteai sa platesti scump, uneori plateai cu viata. Noi nici nu ne putem imagina, nici nu putem concepe teroarea aceasta – sa nu poti sa te exprimi fiindca stii ca a te exprima liber inseamna chiar sa iti risti viata. Azi iti risti rar sau rarisim viata atunci cand te exprimi liber - pentru o vasta majoritate nu e niciun risc, suntem in deplina siguranta. Ni se pare ciudat sa ne gandim ca pe unii ii putea costa viata treaba asta intr-un trecut.

Suntem tineri si avem inimi tinere. Ce ne anima? Avem curajul sa afirmam vreun adevar? Am avea curajul sa cerem libertatea pentru noi si pentru ceilalti, platind pentru asta chiar cu propria viata?

Ce avem de dat noi tarii acesteia si oamenilor ei? Avem si astazi probleme in tara asta si ne pasa prea putin, de ea si de oamenii ei. Ne dispretuim tara si ne dispretuim unii pe altii. Cine dintre noi ar muri cerand ceva de care si vecinul dispretuit sa se bucure? Romanii se dispretuiesc prea mult pe ei insisi si unii pe altii, dupa parerea mea.

Si acum stam poate lipiti de televizoare si ascultam ce au de spus cei de care depindem cu totii sau de care o sa depindem dupa alegerile astea. Poate ne-am saturat, poate ne-a apucat lehamitea. Poate nu vrem sa mai auzim, sa mai credem, sa mai dam puterea unora care sa ne striveasca si sa isi bata joc de noi si de sperantele noastre. Poate multi se simt infranti - neputinciosi si infranti. Pana cand? Pana cand o sa stam cuminti si cu capetele plecate? Pana cand o sa lasam tara asta sa fie terfelita si oamenii ei batjocoriti?

Jurnalul asta e inceputul unui sir de jurnale pe teme de soiul acesta. Vreau sa vorbesc mai ales despre revolutie si despre ce a insemnat ea. Ca sa nu cititi printre randuri ce nu am itentionat eu sa scriu sau ca sa anticipez unele intrebari, tin sa precizez ca de data asta, in ceea ce priveste viata politica a tarii asteia, mi-am pus nadejdea in primul rand in Crin Antonescu si in optiunea lui pentru Mircea Geoana mai apoi. O sa fiu iarasi dezamagita? Ma intreb mereu si sunt neincrezatoare foarte in adancul meu. Dar in incercarea mea de a discerne binele de rau asa am ales... In orice caz, esentialul ramane acesta: suntem tineri si avem forte nebanuite si nefolosite. Si nimic nu mi se pare mai nobil decat aceasta: sa slujim unii altora si sa folosim fortele noastre intru aceasta. Pentru asta militez de fapt.
E un lucru rar si risti sa pari cam ridicol in ziua de azi daca te emotionezi cand auzi imnul national al Romaniei sau cand auzi un cantec precum Imnul eroilor. Si daca mai citezi si versuri...




Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!</b>

Dezveliti tot adevarul
Si le spuneti tuturor,
Cum murira fratii nostri
Pentru Neam si Tara lor.
www.youtube.com/watch?v=ScXWU8… </b>

:thumb80209992:
:thumb89254689:
:thumb98235793:
:thumb67527553:
:thumb94511209:
:thumb101657960:
:thumb100242058:
:thumb83911945:


:thumb86366277:

:thumb82881328: :thumb41615308:
:thumb84950939:
:thumb67476624: :thumb68756063:
:thumb87091877:
:thumb78216963:  
:thumb79629863:

*



PS: Scrisoare din Moldoviţa
(Emil Brumaru)

Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii

Tremurând de infinita
Gingăşie a luminii?