Shop Forum More Submit  Join Login
×
Am ascultat azi de nu stiu cate ori un cantec - Mircea Baniciu, Cu tine in gand. Si acum cateva minute am citit versurile si mi-au placut foarte mult si m-a impresionat placut atentia acordata luminii si ritmurilor ei...e o poezie care se pliaza foarte bine pe gusturile mele in materie de fotografie.

Roua pune-n umbra diminetii
Bruma de argint pe o panza de fum
Cand lumina invaluie peretii
In zvon de pasari si de proaspat crang
Ma trezesc singur, din nou cu tine in gand

Fara veste se iveste ziua
Intins si tumultos crescand
Rasul ei imprastiind lumina
Mi-aduce chipul tau senin cantand
Ma trezesc, singur, din nou cu tine in gand

Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand

Dupa amiaza-n amortirea-i calda
Soarele isi mangaie vantul in zbor
In lumina galbena ce-si cerne
Aurul peste pamantul verde
Apari cu chipul tau stralucitor

Se asterne nevazuta seara
Ireal e totul fara cuvant
Soarele tacut incet se-ascunde
In frunze leganat usor de vant
Ma trezesc, singur, din nou cu tine in gand

Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand

Falduri de-ntuneric cheama noaptea
Nelinistea se asterne-n drum
Totul e incremenit in umbra
Nimic nu-mi fura chipul tau acum
Ma trezesc, singur, din nou cu tine ïn gand
Sunt soţia lui dorothei, sunt şomeră-demisionară, ma simt foarte fetiţoasă, sunt adesea bine-dispusă, ascult muzică frumoasă, sunt relaxată, am aparat de fotografiat nou şi mă bucur să-l descopăr, sunt nostalgică după cel vechi şi mi-e milă de el, mă gândesc că o fi trist, aş vrea să fac-pun ceva nou pe aici şi nu ştiu ce. :)

Tu ce-ai facut cu libertatea ta?

Journal Entry: Sat Dec 12, 2009, 3:16 AM



Eroii nu mor niciodata



Nu am mai scris un jurnal de foarte multa vreme. Cred ca a venit in sfarsit timpul. M-am uitat pe ProTV pe 1 Decembrie si puneau ei intrebarea asta: Tu ce-ai facut cu libertatea ta? Mi s-a parut o intrebare foarte buna...

Zilele astea am fost si sunt foarte implicata in ceea ce se intampla in tara asta a noastra. Eu sunt sunt mai deschisa la lucrurile astea fiindca de regula mi-e mila de oameni, simt compasiune si alte lucruri apoi, nascute din ea. Si de aia eu sunt miscata, sunt animata si miscarea asta e sustinuta de forta tineretii mele, de entuziasmul tineretii mele. Vreau sa fac ceva, vreau sa misc lumea intr-o directie mai buna. Si vreau sa misc si pe altii, fiindca singura nu cred ca o sa pot face ceva.

Am citit in urma cu ceva vreme un articol dintr-un supliment al Jurnalului National. Nu m-a preocupat nicicand prea mult revolutia din 1989. Mi-am luat ziarul intr-o dimineata in drum spre serviciu si am inceput sa citesc despre un tanar care a murit in timpul revolutiei. Am continuat sa citesc articolul asta in pauza de pranz. M-a miscat, m-a tulburat. Ceea ce s-a intaplat acum 20 de ani mai are inca forta de a misca oamenii. Articolul se gaseste aici: 1989.jurnalul.ro/stire-special… s-a intamplat cu tanarul asta (pe nume Mihai Gatlan) pe 21 decembrie 1989?

„În acele momente tensionate, Mihai împreună cu prietenii lui au pornit pe Bulevardul Magheru scandând «Li­bertate, Libertate!».  Zvonurile care circulau mai repede decât ei spuneau că ei ar fi venit de la Timişoara. Ajunşi în faţa Sălii Dalles, Mihai şi cei 10-15 tineri cu care plecase împreună de la Grădiniţa au fost blocaţi de două formaţiuni de scutieri care, deşi nu i-au atacat în mod direct, nu le-au mai dat voie să înainteze.

Mihai avea or­dinul de încorporare în buzunar şi în februarie 1990 urma să plece în armată, ca să-şi satisfacă stagiul mi­litar, după cum se spunea pe atunci. Prietenii lui mi-au povestit că în momentele în care se afla faţă în faţă cu alţi tineri, tineri soldaţi şi ei, fiul meu a început să negocieze cu ei, să le explice că nu trebuie să acţioneze contra propriului popor. "



Apoi a murit.


"L-am adus acasă. Era desfigurat şi avea toate oasele fracturate. Nişte mar­tori mi-au relatat că el a fost împuşcat prima dată de un militar din cel de-al doilea camion. O rană gravă, dar, dacă ar fi fost dus imediat la un spital, avea şanse mari să scape. Iar nişte locatari din blocul de deasupra Sălii Dalles mi-au povestit că, după prima salvă, un alt militar s-a apropiat de el şi l-a împuşcat în cap de la mică distanţă. Apoi l-au târât de păr. Ceva mai târziu, oamenii speriaţi, care încercau să fugă de acolo, l-au călcat în picioare."



Eu una am fost foarte impresionata de articolul asta. Pentru prima data mi-am dat seama, am realizat, am simtit ca au murit atunci oameni. Oameni nevinovati. Oameni care au indraznit sa fie vocile unor valori, care au indraznit sa ceara pentru toti ceva bun. Oameni care s-au opus raului. Au murit, pur si simplu. Cat valoreaza viata lor? Pentru ce au murit? Sa mori pentru libertate, un lucru foarte ciudat si foarte greu de inteles…

Apoi m-am intrebat ce e cu libertatea asta, ce putea ea sa insemne in momentele alea. Un prim raspuns ar fi asta: libertatea inseamna, printe altele, traiul in adevar. Ceea ce mi se pare mai monstruos si mai monstruos la comunism este sufocarea oamenilor cu minciuni. M-am intrebat cum se poate ca, dintr-o data, atata popor sa se mobilizeze impotriva comunismului. Doar au stat cuminti atata vreme. Mi-am raspuns ca, in adancul lor, nu credeau niciunii in ceea ce se spunea la lumina zilei si pe toate caile posibile. Inainte de 1989 traiam in miciuna. Minciunea era ridicata la rand de politica de stat. Am dus la indeplinire planul cincinal in 4 ani si jumatate. Poporul nostru o duce bine si este fericit. Regimul este cel mai bun cu putinta. Ceausestii sunt  cei mai buni, mai alesi si mai inteligenti oameni. Partidul lucreaza in interesul oamenilor. Partidul reprezinta oamenii si face voia oamenilor, spre binele oamenilor. Va rog sa ma iertati, nu sunt experta in comunism. Dar sunt sigura ca minciunile si falsurile a tinut in picioare regimul asta vreme de aproape 50 de ani. Stiti secventele de genul asta?  www.youtube.com/watch?v=Jk_Ens… Voua nu vi se pare monstruos ce fac oamenii aia? Aplauzele, lozincile, laudele? Minciunile au tinut in picioare regimul comunist si pentru sinceritate, pentru diferenta de opinie, pentru adevar puteai sa platesti scump, uneori plateai cu viata. Noi nici nu ne putem imagina, nici nu putem concepe teroarea aceasta – sa nu poti sa te exprimi fiindca stii ca a te exprima liber inseamna chiar sa iti risti viata. Azi iti risti rar sau rarisim viata atunci cand te exprimi liber - pentru o vasta majoritate nu e niciun risc, suntem in deplina siguranta. Ni se pare ciudat sa ne gandim ca pe unii ii putea costa viata treaba asta intr-un trecut.

Suntem tineri si avem inimi tinere. Ce ne anima? Avem curajul sa afirmam vreun adevar? Am avea curajul sa cerem libertatea pentru noi si pentru ceilalti, platind pentru asta chiar cu propria viata?

Ce avem de dat noi tarii acesteia si oamenilor ei? Avem si astazi probleme in tara asta si ne pasa prea putin, de ea si de oamenii ei. Ne dispretuim tara si ne dispretuim unii pe altii. Cine dintre noi ar muri cerand ceva de care si vecinul dispretuit sa se bucure? Romanii se dispretuiesc prea mult pe ei insisi si unii pe altii, dupa parerea mea.

Si acum stam poate lipiti de televizoare si ascultam ce au de spus cei de care depindem cu totii sau de care o sa depindem dupa alegerile astea. Poate ne-am saturat, poate ne-a apucat lehamitea. Poate nu vrem sa mai auzim, sa mai credem, sa mai dam puterea unora care sa ne striveasca si sa isi bata joc de noi si de sperantele noastre. Poate multi se simt infranti - neputinciosi si infranti. Pana cand? Pana cand o sa stam cuminti si cu capetele plecate? Pana cand o sa lasam tara asta sa fie terfelita si oamenii ei batjocoriti?

Jurnalul asta e inceputul unui sir de jurnale pe teme de soiul acesta. Vreau sa vorbesc mai ales despre revolutie si despre ce a insemnat ea. Ca sa nu cititi printre randuri ce nu am itentionat eu sa scriu sau ca sa anticipez unele intrebari, tin sa precizez ca de data asta, in ceea ce priveste viata politica a tarii asteia, mi-am pus nadejdea in primul rand in Crin Antonescu si in optiunea lui pentru Mircea Geoana mai apoi. O sa fiu iarasi dezamagita? Ma intreb mereu si sunt neincrezatoare foarte in adancul meu. Dar in incercarea mea de a discerne binele de rau asa am ales... In orice caz, esentialul ramane acesta: suntem tineri si avem forte nebanuite si nefolosite. Si nimic nu mi se pare mai nobil decat aceasta: sa slujim unii altora si sa folosim fortele noastre intru aceasta. Pentru asta militez de fapt.
E un lucru rar si risti sa pari cam ridicol in ziua de azi daca te emotionezi cand auzi imnul national al Romaniei sau cand auzi un cantec precum Imnul eroilor. Si daca mai citezi si versuri...




Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!
</b>

Dezveliti tot adevarul
Si le spuneti tuturor,
Cum murira fratii nostri
Pentru Neam si Tara lor.
www.youtube.com/watch?v=ScXWU8…
</b>











  • Listening to: Imnul eroilor

All is full of light

Journal Entry: Sat Nov 1, 2008, 12:12 PM




:thumb80209992:
74 ATTACK by Tofan a la plage by quadratiges :thumb89254689:
Jurnalul fericirii by Amaua :thumb98235793:
colours of autumn by julkusiowa :thumb67527553:
And The Day Is Melting Away by Ytzeek heresy  . by astronautka :thumb94511209:
iki kiyi by C4stylexeon :thumb101657960:
:thumb100242058: .:secret.door:. by Edhelamarth
karanlIkta, by siyahtapot better together by agnieszkakryspin :thumb83911945:
Ohayou Gozaimasu by gregoryhawk apples at sunset by dorothei
sun.day tea by rockpiti
:thumb86366277: dimineata merelor by dorothei

:thumb82881328: :thumb41615308:
:thumb84950939:
:thumb67476624: :thumb68756063:
:thumb87091877: psalmi dupa ploaie by dorothei
Where fairies hide. by incredi Holga 62 by Valimar  
under red trees by dorothei :thumb79629863:

*

Mersul trenurilor sansei by cooties-galore

PS: Scrisoare din Moldoviţa
(Emil Brumaru)

Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii

Tremurând de infinita
Gingăşie a luminii?









De curand am fost impreuna cu dorothei si alti oameni la Auschwitz-Birkenau. Dupa ce am plecat de acolo si pe drumul de intoarcere m-am tot gandit sa scriu mai multe lucruri despre cum a fost acolo. Acum vad insa ca incep sa refuz in sinea mea sa fac lucrul asta, incep sa refuz tot mai mult si amintirile, fiindca mi-au facut destul de mult rau.
E mult de spus si voi spune doar putin. De acolo m-am intors cu rani. Incerc sa fiu amortita, fiindca in primele zile de dupa vizita nu mi-a fost bine si ma tulbura mult...
Te duci la Auschwitz, e o zi insorita, te grabesti sa vezi cat mai multe, fugi dupa ghid si dupa grup, trebuie sa ma grabesc, sa mai fac si fotografii. Mi s-a parut inacceptabil si de neconceput faptul ca era o zi insorita iar cladirile din caramida erau rosii, mi s-a parut inaceptabil si nepotrivit ca vedeam in culori. Acolo nu trebuie sa fie culori si lumina, eu asa zic. Am facut nsite poze alb-negru. Am fost buimacita. Stai pe undeva si te gandesti: iata un loc in care au murit cel putin un milion de oameni. Stiti cum e cand te infiori fiindca a murit un om in locul in care te afli? Ce sa simti cand in locul pe unde te plimbi au murit sute de mii, un milion, cine stie...?? Cand vorbesti de un om esti gata sa il primesti dar cand sunt atatia si-atatia...si-atatia.. Esti amortit, mie mi se pare ireal, e incredibil, e de necuprins, de necuprins. Birkenau - hectare de campie si de lagar, o cale ferata de cam un kilometru in mijloc, de-o parte si de alta baraci, camere de gazare pe suprafete uriase si crematorii. Participi la o ceremonie, 500 de oameni, de-a lungul caii ferate, depun niste coroane de flori sau cum le zice, muzica emotionanta dar in rest liniste. Asculti. Vantul, tacerea, mortii. La Auschwitz si Birkenau trebuie sa ciulesti mintea, sufletul, inima - ca sa-i poti auzi, sa-i poti vedea, sa-i poti simti, putin, macar putin de tot, nu poti duce mai mult. Iti trebuie ragaz si iti trebuie liniste ca sa poti sa ciulesti minte, inima, suflet...Privelistea locurilor acelora, luata pur si simplu, dupa 60 si ceva de ani, fara minte inima suflet e muta si apoi trrebui sa vrei sa auzi, simti... sa poti... Daca mergeti vreodata acolo sa fiti pregatiti sa ascultati, sa primiti, sa vedeti dincolo. Daca auzi, daca primesti macar putin totul are ecou, un ecou puternic, si-apoi incerci sa te feresti, fiindca si firul de nisip din durerea lor ce l-ai primit e prea mult. Te plimbi pe acolo si te uiti la oamenii din jur si in spatiul dintre ei si incerci sa ii vezi pe cei de atunci si se poate chiar sa iti reuseasca, fiindca locul ala e incarcat, e incarcat cu mai multe decat poate duce vreun om odata. In fine, mai mult nu mai zic...
"Tin minte o seara cand, la Dolhasca, pe intuneric, m-am dus in gradina, intre copacii din spatele casei, am ingenuncheat si m-am rugat lui Dumnezeu sa nu-mi ia poezia, sa mi-o deie mereu, mereu. Nu eram patetic, eram speriat, simteam ca pierd ceva definitiv, desi pe atunci scriam, umblam nauc de versuri, le pandeam si le prindeam uneori."

"Cred ca fac parte din categoria acelora care, ca si "sarmanul" Makar Alexeevici Devuskin, v-ar scrie scrisori chiar daca ar locui in acelasi bloc, la apartamentul 33, sa zicem!"

"Ce elegant trece timpul lui Turgheniev!
    "Mai trecura cativa ani.
     Era o zi rece de toamna cand, in fata celui mai mare hotel din Orasul S***, resedinta guberniei, se opri o caleasca. Din ea cobori un domn..."
Ai impresia ca domnul s-a urcat, dezinvolt, in caleasca in urma cu "cativa ani", care "trecura" doar ca el sa poata cobori, intr-o "zi rece de toamna", "in fata celui mai mare hotel din Orasul S***, resedinta guberniei..."! "

"Stimate domnule Lucian Raicu,
Exista placerea enorma de a da citate. Oare ea n-ar putea fi dusa pana la limita? De exemplu, sa copiezi tot Idiotul, sa comentezi cu un singur cuvant: fantastic!, si sa publici chestia asta. Pe urma, netulburat, sa copiezi Razboi si pace!"
Cei care va mai uitati la stiri probabil ca stiti ca in Suceava sunt inundatii mari si foarte mari. De joi incoace stam cu griji din cauza apelor. Mama mea e din Dornesti iar tatal meu e din Straja. Ambele localitati au fost afectate puternic de inundatii zilele astea si rudele noastre din cele doua localitati au avut si ele de suferit. Noi locuim in Suceava, in oras. Joi a plouat aici cum nu au mai pomenit parintii mei de cand sunt ei, amandoi avand peste 50 de ani. Unchiul meu din Dornesti are aproape 60 de ani si nu a mai vazut asa ploi si asa inundatii.
Am vazut raul Suceava cu ochii mei, atat in oras, in Suceava, cat si in Dornesti. Am vazut Dunarea de cateva ori in viata mea si va pot spune ca raul Suceava, care de regula e un rau mic si inofensiv, a fost zilele astea mai mare decat Dunarea prin locurile unde am vazut-o eu. Din cate am inteles a avut si debitul mai mare.
La Dornesti ce am vazut a fost uluitor. Apa aia mare, imensa, navalind in partea de Dornesti apropiata de lunca. Navalind peste casele oamenilor...Poate exagerez dar mergand cu masina spre Radauti am avut impresia ca a intrat apa cel putin jumatate de kilometru in uscat...Era in curti, in gradini, pe strazi, pe camp...Pe pod la Dornesti erau o multime de oameni, unii veniti sa se pur si simplu la apa, altii veniti sa vada cum inainta apa spre casele lor, inghitindu-le. Multi oameni muti de uimire sau de necaz...
M-am intrebat de ce si de unde un asemenea prapad. Azi dimineata am intrat pe site-ul Antenei 3 si am citit asta:
„De câteva zile ne confruntăm cu un fenomen care seamănă cu un ciclon, precipitaţii-record în scurt timp şi furtuni“, a explicat Korodi Attila, ministrul Mediului, pentru Cotidianul.
Potrivit speciliştilor, ciclonii se formează mai ales în zonele defrişate, unde poluarea atinge cote semnificative. Aceştia spun că precipitaţiile abundente ce cad în scurt timp, denumite „flash-flood” (inundaţii instantanee), sunt doar efectele ciclonului.

De cand am citit lucrurile astea clocotesc in suc propriu.
Se elaga diverse idei in capul meu. Mi-e ciuda de nu mai pot. In judet la mine defrisarile sunt in floare. Aveam de unde sa taiem si taiem cu maxima inconstienta. Pentru ce, pentru ce taie oamenii astia atata amar de padure??? ( www.9am.ro/stiri-revista-prese… ) Pentru bani cel mai probabil si apoi din lipsa de educatie, din lipsa de respect pentru natura. De ce pentru bani? Fiindca in judetul meu saracia e in floare din cate tin eu minte dintr-un raport despre saracia din Romania din 2007. Fiindca in judet la mine pot veni diversi investitori straini care cica ne binecuvanteaza cu locuri de munca la fabricile lor unde proceseaza cantitati uriase de lemn si de ramasite ale procesarii lemnului...Langa Dornesti chiar e o fabrica din-asta care e, dupa cum spun localnicii, cea mai mare din estul Europei. Proceseaza materie prima de la noi dar si din import, mai ales din Ucraina, zic tot localnicii. Sunt si in ziare articole despre asta: www.suceava-news.ro/economic/i…
www.zf.ro/articol_147062/egger…
Binecuvantam saracii cu locuri de munca si in acelasi timp le mancam padurile, sunt gata sa le vanda ieftin, ei si vecinii lor, suntem siguri. Oamenii vor bani...ca sa isi trimita copiii la scoala, ca sa isi ridice case tot mai mari si mai frumoase, ca sa isi cumpere masini si sa bea bauturi alcoolice si carbogazoase...si cine stie cate alte lucruri vor oamenii. In acelasi raport despre saracie am citit ca in genere saracia absoluta a scazut, anume oamenii, per ansamblu, au avut mai multe venituri disponibile pentru consum. Consumam tot mai mult, standardele cresc mereu, vrem si noi sa traim bine . Cresc standardele cresc si nevoile. Si taiem padurile, ca sa le vindem si sa facem bani...
De ce din lipsa de educatie? Fiindca in satele din Romania nivelul de educatie este redus si foarte redus. Fiindca la o adica educatia inseamna si ceea ce inveti din mediul inconjurator si despre mediul inconjurator, nu numai la scoala. La "scoala vietii" se invata mai rar bunul simt si intelepciunea si mai des esti invatat ca ai nevoie de bani ca sa traiesti mai bine, avand mai mult. Pe oameni nu ii invata cineva sa se gandeasca si la ziua de poimaine. Avem atatea strategii si balarii privind dezvoltarea durabila si nu stiu cati stiu la ce se refera ele si ce implica faptele lor, ce consecinte au acestea.
De ce atata lipsa de respect pentru natura? Mie mi-a placut mult sa citesc despre romanii din vechime, despre taranii din vechime (inclusiv nu mai departe de inceputul secolului XX). Eu asa stiu, ca in vechime taranul roman traia cu respect fata de natura, se simtea parte din ea si traia dupa ritmurile si legile ei, respectandu-le. Si-au venit apoi peste el valuri peste valuri de ideologii concepute cel mai probabil de oraseni imbecili (iertati-mi exprimarea) conform carora natura trebuie exploatata la maxim in folosul omului. Cate experimente nu s-au facut cu taranimea, cu agricultorii...si capitalismul si comunismul au daunat si dauneaza grav relatiei sanatoase om-natura. Nu intrevad solutii momentan, simt doar o mare revolta si ma doare, ma streseaza si ma doare ceea ce se intampla.
Gasiti aici si ceva poze facute de mine zilele trecute in Suceava si in Dornesti:
cooties-galore.deviantart.com/…
cooties-galore.deviantart.com/…
cooties-galore.deviantart.com/…
cooties-galore.deviantart.com/…
cooties-galore.deviantart.com/…
cooties-galore.deviantart.com/…
cooties-galore.deviantart.com/…
cooties-galore.deviantart.com/…
cooties-galore.deviantart.com/…
cooties-galore.deviantart.com/…
cooties-galore.deviantart.com/…
cooties-galore.deviantart.com/…
Nu stiu cu cat contribuie fotografiile la uluirea voastra. Dar as vrea sa contribuie si sa starneasca in cat mai multe persoane constiinta consecintelor activitatilor umane.
Citind pentru urmatorul examen important am aflat multe lucruri despre care as scrie si as povesti mult. Insa acum cateva minute am citit o fraza care mi se pare ca vorbeste despre ceva foarte grav:
"In prezent, principala modalitate de dezvoltare umana o reprezinta adaptarea la mediul economic, socio-cultural si politic creat de om."
Mie mi se face rau de la implicatiile frazei asteia. Mi-ar trebui timp ca sa explic tot ce imi trece prin cap. Si nu am timpul asta. E de-ajuns sa spun ca fraza asta ilustreaza felul in care creatiile isi subjuga creatorii sau subjuga urmasii sau contemporanii creatorilor lor, care sunt din ce in ce mai neputinciosi in fata unor realitati care li se impun si care scapa controlului lor.
  • Listening to: Rage against the machine
  • Reading: Ocuparea fortei de munca si dezvoltarea durabila
Hm...Am in continuare pofta de poezii dar mi-e lene sa le caut prin carti si sa le scriu aici. Am scapat de licenta dar ma pasc alte doua examene importante. Mi-e pofta de poezii. Si de lucruri frumoase. Sunt nesatula de lucruri dragute, linistite si chiar siropoase. Sunt o rata si abia astept sa ma intorc la mare. Nu mai scap de stres dar incerc sa uit de asta. Ma uit la deviatiile carora le-am dat :+fav:-uri si constat ca am trecut de la a prefera in principal fotografii in culori tari, intense, fotografii cu oameni necajiti, napastuiti...fotografii tari, dure, grele...la a prefera fotografii pline de lumina, in culori nu sterse dar mai delicate, mai transparente si mai luminoase, fotografii mai usoare si mai senine, fotografii...eh, in fine, s-au cam terminat ideile. O sa revin cu jurnale ceva mai interesante, sper.
Cum, dupa ce-am terminat de-mi scris lucrarea  mea de licenta, bune toane m-au cuprins am o stare sufleteasca tocmai buna pentru a vedea poezie, multa poezie pretutindeni.
In aceasta atmosfera am scotocit azi pe raftul cu poezii pescuite de sora mea din marea de poezii a lumii si-am citit iar poezii de Emil Brumaru. Mie-mi plac numai un anume soi de poezii de-ale lui, dar soiul ala imi place mult de tot.

Scrisoare din Moldovita

Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii

Tremurand de infinita
Gingasie a luminii?
Si de ce se iau la harta
Ingerii langa cantoane?
De ce are roua scoarta
Si amurgul vechi bidoane
De ulei pentru elita
Leusteanului gradinii?

Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii?

Elegie

O, magazii de marfuri!
O, sfecle de zahar!
Sunt stampilat de ingeri,
Nu pot sa ma mai apar.
In sali de asteptare
Cu miros de harbuz
Beau iar dulci decilitri
De-amurg si fac abuz
Cu timbre daruite
De factorul postal,
Si-ador cantarul garii
Si-aromele de cal,
Si-ascult traverse calde
Sub linii spunand: ah!
Si scriu scrisori naive
Pe benzi de telegraf
Cu chimicul, in gura
Muiat, ca la-nceput.

Mi-e sufletul biletul
Pentr-un marfar pierdut.

Idila

In universul nostru dens si mic
Ursii mananca si nu fac nimic.

Vulpile dau de-a dura printre spini
Nevinovate,-aricii bruni si fini,

Sub maluri verzi racii stricati si moi
Deprind paraie sa curga inapoi.

Idila

E-atat de rosu bulionul
cand canta-n casa gramofonul,

Si-atat de galbena-i lumina
Prin care umbla-ncet gaina,

Si-atat de verde leusteanul;
Oh, langa el sta-ntins ligheanul

Pe un pamant atat de negru,
Pe un pamant atat de negru...

Fragment de scrisoare

Gasesc pietre plate, gaurite, in care-mi pot infige creioanele ascutite! Fac un fel de arici cu tepi grosi, galbeni, de "Koh-I-Noor"!! Cand sfarsesc de jumulit ariciul, s-a terminat si scrisoarea.
De-o vreme nu stiu ce am de ma apuca jindul ca sa nu spun invidia pentru viata adolescentina. Am avut si eu adolescenta mea, cu vaste sectoare gri si negre si cu momentele ei luminoase si foarte luminoase, cu faze tumultoase si perioade de recuperare intre ele. A fost in mare parte frumos, asa...Dar stau si ma uit la poze cu adolescenti sau facute de adolescenti, la diverse fete subtiri si frumoase urmand diversele mode, cu afectarea lor tipica, adolescenti vioi si adolescente vioaie, tumultosi probabil...si ma apuca jindul, ca sa nu zic invidia. De ce-s eu moale si cuminte si obosita? Unde mi-e avantul? Si-i mai vad cu imaginatia lor zburdanda, libera, creativi, dornici sa se afirme, indraznind sa afirme niste lucruri care poate nu-s tocmai adecvate, adevarate, bine-cugetate. Dar le afirma si se afirma, cu curaj, asa. Eu...eu am indoieli si am coborat tot mai mult cu picioarele in realitati, chiar daca asta pare a fi o contradictie. De fapt indoielile sunt mai realiste decat certitudinile in genere...Si nu ma indoiesc doar in legatura cu lumea din jur...indoiala luati-o ca pe un pluriperspectivism, asa, sau...am uitat ce gandeam acum un minut, nu mai pot continua fraza. Pe langa altele, ma intreb si cine ar trebui sa fiu, ce ar trebui sa fac, ce ar trebui sa simt sau sa nu simt...Asa...vreau curajul si hotararea lor, momentan...cred..Mm...si luxul de a visa, ei isi permit luxul de a visa, asa ma gandesc eu acum...pe asta mi-l cam permit si eu in ultima vreme, multumita unor circumstante imbratisatoare de mine...mda...pentru mine adolescenta e acum va sa zica afirmare, viziune, energie, lumina, tumult, elan vital, creativitate, identitate afirmata cu curaj...chiar daca nitel exagerate, deplasate, teribiliste...si luxul de a visa...de nu ar fi cineva prin viata mea, cred ca nici pe ala nu mi l-as mai permite. Ma rog, ma indoiesc acum de cele ce le-am zis, pluriperspectivism, a se intelege.
Mblah, vreau recupera.
Ce mai fac eu?
Incerc sa imi fac planuri pentru un viitor in care sa imbin utilul cu placutul fara a ma stresa ingrozitor fiindca nu stiu ce o sa fac si cum o sa mai am timp pentru unele si unii sau altele sau unde o sa lucrez si asa mai departe, cum o sa le impac pe toate si vai se termina viata mea de studentie si de vizite prelungite acasa la Suceava, nu pot explica ce ma streseaza asta de tare, mi-e dor de mama, tata, catel si pisica si imi fac griji pentru pisica, viitorul este in mare parte un stres asa ca incerc sa ma gandesc mai putin la el si atunci in termeni de cum sa imbin utilul cu placutul, mi-ar placea sa fac un master ce se cheama "etnologie, antropologie culturala si folclor" dar sincer ma intereseaza si vreo doua mastere de la mine de la facultate-"managementul strategic al dezvoltarii sociale" sau "antropologie sociala si dezvoltare comunitara", oricum vreau sa fac pana la urma un master la mine la facultate si pana la urma o sa fac doua poate dar nu cred ca de anul asta amandoua, eniuei, acestea ar fi din capitolul util, tot din acesta ar fi si lucrarea mea de licenta despre batranii uitati de lume prin satele tarii, lucrare pe care sper sa o termin intr-o luna, apoi as vrea sa fac si un curs de fotografie la scoala populara de arte la anul, cand le mai fac eu pe toate si sa mai apuc sa am si o viata in care sa ma vad cu oamenii si cu orasul si cu natura?, as vrea sa ma fac fotojurnalist(a) cand o sa fiu eu mare (dar vreau sa lucrez si in domeniul meu-asistenta sociala, visez proiecte, ong-uri, dezvoltarea mediului rural, cauze bune...), un anume gen de fotojurnalist, genul care spune povestile batranilor uitati de lume in sate, as vrea sa fac mai multe poze de genul asta si acum dar ma tenteaza mereu sa fac poze cu flori, oameni, copii, batrani, munti, copaci, animale pe oriunde merg si nu in stil de fotojurnalist ci in stil-nestil dezorientat, confuz dar incantat de ce vede, imi fac insa prea putin timp pentru a merge special undeva sa fac poze si cand merg undeva si fac poze apoi parca nu mai sunt asa motivata ca pe vremuri sa le public aici, i-am imprumutat zorkiul lui ftpaddict si el minunatul mi-a reparat rangefinderul, lucru pentru care ii multumesc din nou, acum visez la niste fotografii alb negru facute cu zorkiul, fotografii cu oameni, apropos, azi am ajuns la concluzia ca al meu zorki 4 trebuie sa fi fost facut candva intre 1956-1958 ceea ce inseamna ca are in jur de 50 de ani, dragul de el!, as mai vrea ca toata lumea sa se simta bine si sa se bucure de diverse, ar trebui sa ma culc acum, noapte buna.
As'noapte a plouat in Suceava. A plouat mult si bine. Si picaturile de ploaie lovind pervazul, lovindu-l asa cum l-au mai lovit de mii de ori, faceau un zgomot prea familiar mie. Mi s-a facut dor de trecut.
Si m-am apucat sa ma uit printre lucrurile vechi dintr-un dulap. Am dat printre altele de o carte cu bancuri sau glume, veche tare, o carte pe care tin minte ca o citeam cu mare placere cand eram mica. Si tin minte de asemenea ca in clasa a noua sau a zecea, profesorul meu de fizica din liceu, domnul Lungu, a venit intr-o zi la ora lui cu cartea asta. Si ne-a citit din ea. E un om rar domnul Lungu, daca aprecia si apreciaza umorul de genul asta. Imi amintesc cu mare drag de el, mai ales pentru ora aceea cand ne-a citit din carte.

La intamplare:

-Daca-ti dau 12 mere si-ti cer sa-i dai jumatate fratiorului tau, cate-ti mai raman? intreba invatatorul.
-Opt.
-Nu stii impartirea?
-Eu o stiu, dar fratiorul meu nu.

-De ce plange crocodilul? intreba profesorul.
-Ii este dor de Nil, raspunse Mitica.

-Care este cel mai modest animal?
-Molia, deoarece se hraneste numai cu gauri.

-As dori o lucrare serioasa, daca se poate, istorica.
-Iata "Ultimele zile ale Pompeiului"!
-De ce boala a murit?
-De o eruptie.

-Va rog, un tort ars, ceru o eleva la cofetarie.
-De ce ars? se mira vanzatoarea.
-Ca sa creada parintii mei ca eu l-am facut.

-Maestre, doresc un portret frumos si asemanator! i se adresa o cucoana unui pictor.
-Cu placere, dar cand doriti sa fie gata cele doua tablouri?

-Bade, imi dai voie sa-ti pictez oile? se adresa un pictor unui cioban.
-Ba eu nu, ca apoi nu le mai pot vinde lana, riposta ciobanul.

Marius Chicos Rostoganul: - Spune, Popescule, ce-i muzica!
Elevul: -Muzica este care canta, domnule.
Profesorul: -Nu asa, loaza! Da-ne numai ghecat ghefinitia clara si aghevarata.
Elevul: -Muzica iaste aceea care gadila urechile intr-un mod placut.

La pescuit, Gica, vazand ca tatal sau scoate in loc de pesti mereu cate un obiect:un pantof, o cratita, o palarie, zise:
-Hai, taticule, sa plecam de aici. Locuieste cineva sub apa.

la o casa de comanda suna telefonul.
-Alo, primiti comenzi?
-Da.
-Stanga-mprejur!


PS: Un club din care mi-e drag sa fac parte :iconsuceava-club:
Bucuriile pot creste unde si cand ti-e lumea mai draga. Pot fi culese din:
-zilele insorite, cafeaua de dimineata, ceaiul verde de buna calitate, ceaiul verde cu iasomie, odihna, mintea limpede, mintea curioasa, un documentar bun sau un film bun, chiar cele de la televizor, poezii sau romane, o seara la teatru, flori, fie ele si cele din copacii infloriti, frunzele ce cresc atat de repede, inverzirea cimitirului de sub geamul tau dupa o iarna lunga, brun-cenusie, un compliment, fie el si acela ca esti cam acelasi copi ciudat pe care il cunostea in clasa a patra, plimbarile cu prietenii, mai precis prietenele, plimbarile emisferice prin Carrefour si strazi magic-ametitoare, minunatele plimbari cu prietenele de-acasa, intalnirea cu ele, el, obrajii lui, altele, conexe, nespuse, calatoriile, trenul, munca pe ogor, semintele de salata, spanac, praz, ridichi, pepene galben si patrunjel ce poate-poate o sa rasara, aerul curat, framantarea aluatului de paine, aluatul care creste, toti oamenii dragi si chiar si cei mai putin dragi sau chiar necunoscuti, familie, pisica si catel, orasul tau natal, padurea de acasa, putina credinta, baile de soare, apa din cismea, ceaiul la un leu baut la Social Club, sticksuri, o zi buna pentru stiinta, o zi buna pentru fotografii, cateva fotografii reusite, Zorkiul meu dar si Canonul, vise, planuri, sperante, articole din reviste precum Reader's Digest sau National Geographic, salata, muzica vesela ascultata pe strada din cauza careia imi vine sa dansez pe strada, lumina, stele, plimbarile de seara, un post de radio sau mai multe, energie, harnicie, hainele din panza frumoasa....si atat de multe altele.
Am aflat si eu de la o-maiu, buna prietena a ghilimeilor, ca se incearca inverzirea Bucurestiului (iar actiunea incepe si in acelasi timp se limiteaza la marginea orasului). Pentru iubitorii de copaci, pentru cei care isi doresc un Bucuresti mai putin poluat si mai verde: terraecologica.ecosapiens.ro/

Am inteles de la o-maiu ca se vor planta salcami si in acest weekend, deoarece putinii oameni ce au muncit pana acum ca sa faca asa un lucru de bun si de frumos nu au reusit sa planteze numarul mare de salcami ce trebuie plantati intr-un timp limitat, destul de scurt. Eu din pacate nu o sa ajung weekendul asta sa plantez salcami dar m-am gandit ca sunt destule persoane pe aici ce ar fi dispuse sa planteze niste salcami pentru un bun si folositor scop.
Imi doresc dimineti, dimineti cu mult soare. Dimineti in care sa ies devreme din acasa si sa ma bucur de aerul lor proaspat, sa ma urc in autobuz, sa stau in fata si sa privesc soseaua scaldata in lumina, soseaua incandescenta, copacii, oamenii...
Imi doresc sa simt mirosul vantului de primavara. Imi doresc sa simt vantul de primavara pur si simplu. Cand eram mica ma jucam cu doua prietene...Eram fiicele vantului. Mergeam la marginea padurii, la marginea unei vai, acolo batea cateodata vantul foarte tare. Stateam pe margine si eram scaldate in aer, ne impingea, ne lasam uneori in fata iar el ne sprijinea...batea vantul atat de tare...Uneori ne concentram si ii porunceam sa se opreasca, sa se linisteasca. Era o varsta buna varsta noastra. De multe ori vantul chiar ne asculta.

Mi-i ciuda. Mi-e dor de zilele in care desenam, pictam, scriam, ma plimbam si faceam fotografii pur si simplu, cu indrazneala, fiindca mi-o cerea inima, mi-e dor de o stare anume in care rareori mai intru acum. Imi vine sa ma plang pe aici si nu e...(ne)voie.

Azi ma apuca melancoliile, tristetile mai mult sau mai putin vagi, cred ca de asta scriu tocmai azi, tocmai in zile de-astea imi vine sa scriu. Cantecul asta pe care il tot ascult nu ma ajuta deloc sa ma simt mai vesela dar e asa de frumos...www.yousendit.com/transfer.php… frumoase de obicei ma fac sa ma simt bine...cand nu e vorba de muzica ce imi adanceste reaua stare, ce-i drept...sau ea ma ajuta sa caut lucruri frumoase...nu stiu, am impresia ca le caut mai intens, cu mai mult dor tocmai cand nu ma simt prea bine...am impresia ca imi lipseste nefericirea de fapt...nu stiu...sunt confuza.

Imi amintesc ce frumosc canta Lucia, prietena basarabeanca a prietenei mele Ana-Maria, versurile astea:

Ca prima oara
Grigore Vieru

Merg pe pamant
Si sun ca vioara.
Toate imi par ca sunt
Prima oara.
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.
Orice splendoare
Ma doare,
Ma doare-aceasta floare
Si frumusetea ta,
Si frumusetea ta!
Si-aceasta zi
Ce maine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Infiorat spun mama si tata
De parca imi vad parintii
Prima data.
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.
Cand ma cuprinzi
Tremur, ah, toata,
De parca-as iubi, iubi
Prima data.
Ca un copil

Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.
...fiinte vulnerabile...

Bunica

Cand vantul copacii indoaie,
Si ploua, si-i frig, si ni-i frica,
Fugim la bunica-n odaie,
Noi: doua surori si-o pisica.

Acolo-i caldut si-i tacere.
Divanul batran dintre usi,
Cu vechile lui laicere,
Ne-asteapta cu carti si papusi.

Bunica ne iese-nainte
Cu zambetu-i bland de bunica:
-"Ei, care mi-a fost mai cuminte,
fetitele, ori tu, pisica?..."

Babuta

E primavara?...
Pe usa stramba a casutei afumate,
O baba a iesit pe-afara
Cu salul vechi in spate.

Cand s-a topit omatul din ograda?
E-un firisor de iarba pe carare,
Ori i se pare?
De n-ar durea-o trupul cum o doare,
S-ar apleca sa-l vada...

Intinde mana sarbada si rece,
Sa prinda-n ea banutii calzi de soare,-
Pomana primaverii care trece.
Si rade-n tihna...si-a adus aminte
De-un nepotel cuminte.

Si pentru ca i-e cald la maini
Cum nu i-a fost de-atatea saptamani,
Zburataceste-n treacat o gaina.
Arunca o privire spre feresti
Si, maruntica, trece drumul la vecina,
Ca sa mai afle vesti...

Saracul gandacul!

Un gandac,-pesemne
vrand sa taie lemne,-
Cum da cu toporul,
Si-a taiat piciorul!
Fug tantarii dupa apa:
Poate moare, poate scapa
Dar, cum nu-s de bastina
Au cazut in mlastina!
Mustele alearga,
Mi i-au scos pe-o targa
Si sub frunze i-au culcat
Sa-i manance pe-nserat...
Mi-e dor
(Grigore Vieru)

Mi-e dor
De un cuvant
Pe care nu l-a rostit
Nimeni.
Pe care nu l-a visat
Nimeni.
Cu el sa inchid
Gura veche si laudaroasa
A trandafirului.
Certam azi dimineata pe cineva in mine. I-am zis cam asa: "Cum ai putea intelege tu cand tu nu stii cum e sa cazi in prapastii?"
Exista prapastii si prapastii insa.
Cand eram mai mica am citit o povestire sau asa ceva intr-un almanah. Cineva nu stiu cum si ce patea dar isi lua zborul, nu-l mai tinea pamantul, nu-l mai tinea gravitatia…Il tragea cerul spre el. Cum picam noi pe pamant el pica in cer. Si-am retinut eu de-acolo, mi-a ramas intiparit in memorie ce se zicea la un moment dat: "Cerul e un hau fara fund."

www.youtube.com/watch?v=g0G9vD…

PS: As vrea sa aflu certitudini in mine...si sa nu fac rau nimanui.
Mi-am luat ieri de-acasa un Zorki 4 care mi-e deja foarte foarte drag...puteti citi aici despre el: cameras.alfredklomp.com/zorki4… dotat cu un obiectiv de 50 de mm si mai am un obiectiv pentru el: cameras.alfredklomp.com/jupite… Sunt foarte incantata si abia astept sa incerc sa fac niste fotografii pe film, sa imi incerc foarte limitatele puteri cu jucaria mea cea noua ce mi-i tare draga...