Cum, dupa ce-am terminat de-mi scris lucrarea mea de licenta, bune toane m-au cuprins am o stare sufleteasca tocmai buna pentru a vedea poezie, multa poezie pretutindeni.
In aceasta atmosfera am scotocit azi pe raftul cu poezii pescuite de sora mea din marea de poezii a lumii si-am citit iar poezii de Emil Brumaru. Mie-mi plac numai un anume soi de poezii de-ale lui, dar soiul ala imi place mult de tot.

Scrisoare din Moldovita

Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii

Tremurand de infinita
Gingasie a luminii?
Si de ce se iau la harta
Ingerii langa cantoane?
De ce are roua scoarta
Si amurgul vechi bidoane
De ulei pentru elita
Leusteanului gradinii?

Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii?

Elegie

O, magazii de marfuri!
O, sfecle de zahar!
Sunt stampilat de ingeri,
Nu pot sa ma mai apar.
In sali de asteptare
Cu miros de harbuz
Beau iar dulci decilitri
De-amurg si fac abuz
Cu timbre daruite
De factorul postal,
Si-ador cantarul garii
Si-aromele de cal,
Si-ascult traverse calde
Sub linii spunand: ah!
Si scriu scrisori naive
Pe benzi de telegraf
Cu chimicul, in gura
Muiat, ca la-nceput.

Mi-e sufletul biletul
Pentr-un marfar pierdut.

Idila

In universul nostru dens si mic
Ursii mananca si nu fac nimic.

Vulpile dau de-a dura printre spini
Nevinovate,-aricii bruni si fini,

Sub maluri verzi racii stricati si moi
Deprind paraie sa curga inapoi.

Idila

E-atat de rosu bulionul
cand canta-n casa gramofonul,

Si-atat de galbena-i lumina
Prin care umbla-ncet gaina,

Si-atat de verde leusteanul;
Oh, langa el sta-ntins ligheanul

Pe un pamant atat de negru,
Pe un pamant atat de negru...

Fragment de scrisoare

Gasesc pietre plate, gaurite, in care-mi pot infige creioanele ascutite! Fac un fel de arici cu tepi grosi, galbeni, de "Koh-I-Noor"!! Cand sfarsesc de jumulit ariciul, s-a terminat si scrisoarea.

De-o vreme nu stiu ce am de ma apuca jindul ca sa nu spun invidia pentru viata adolescentina. Am avut si eu adolescenta mea, cu vaste sectoare gri si negre si cu momentele ei luminoase si foarte luminoase, cu faze tumultoase si perioade de recuperare intre ele. A fost in mare parte frumos, asa...Dar stau si ma uit la poze cu adolescenti sau facute de adolescenti, la diverse fete subtiri si frumoase urmand diversele mode, cu afectarea lor tipica, adolescenti vioi si adolescente vioaie, tumultosi probabil...si ma apuca jindul, ca sa nu zic invidia. De ce-s eu moale si cuminte si obosita? Unde mi-e avantul? Si-i mai vad cu imaginatia lor zburdanda, libera, creativi, dornici sa se afirme, indraznind sa afirme niste lucruri care poate nu-s tocmai adecvate, adevarate, bine-cugetate. Dar le afirma si se afirma, cu curaj, asa. Eu...eu am indoieli si am coborat tot mai mult cu picioarele in realitati, chiar daca asta pare a fi o contradictie. De fapt indoielile sunt mai realiste decat certitudinile in genere...Si nu ma indoiesc doar in legatura cu lumea din jur...indoiala luati-o ca pe un pluriperspectivism, asa, sau...am uitat ce gandeam acum un minut, nu mai pot continua fraza. Pe langa altele, ma intreb si cine ar trebui sa fiu, ce ar trebui sa fac, ce ar trebui sa simt sau sa nu simt...Asa...vreau curajul si hotararea lor, momentan...cred..Mm...si luxul de a visa, ei isi permit luxul de a visa, asa ma gandesc eu acum...pe asta mi-l cam permit si eu in ultima vreme, multumita unor circumstante imbratisatoare de mine...mda...pentru mine adolescenta e acum va sa zica afirmare, viziune, energie, lumina, tumult, elan vital, creativitate, identitate afirmata cu curaj...chiar daca nitel exagerate, deplasate, teribiliste...si luxul de a visa...de nu ar fi cineva prin viata mea, cred ca nici pe ala nu mi l-as mai permite. Ma rog, ma indoiesc acum de cele ce le-am zis, pluriperspectivism, a se intelege.
Mblah, vreau recupera.

Ce mai fac eu?
Incerc sa imi fac planuri pentru un viitor in care sa imbin utilul cu placutul fara a ma stresa ingrozitor fiindca nu stiu ce o sa fac si cum o sa mai am timp pentru unele si unii sau altele sau unde o sa lucrez si asa mai departe, cum o sa le impac pe toate si vai se termina viata mea de studentie si de vizite prelungite acasa la Suceava, nu pot explica ce ma streseaza asta de tare, mi-e dor de mama, tata, catel si pisica si imi fac griji pentru pisica, viitorul este in mare parte un stres asa ca incerc sa ma gandesc mai putin la el si atunci in termeni de cum sa imbin utilul cu placutul, mi-ar placea sa fac un master ce se cheama "etnologie, antropologie culturala si folclor" dar sincer ma intereseaza si vreo doua mastere de la mine de la facultate-"managementul strategic al dezvoltarii sociale" sau "antropologie sociala si dezvoltare comunitara", oricum vreau sa fac pana la urma un master la mine la facultate si pana la urma o sa fac doua poate dar nu cred ca de anul asta amandoua, eniuei, acestea ar fi din capitolul util, tot din acesta ar fi si lucrarea mea de licenta despre batranii uitati de lume prin satele tarii, lucrare pe care sper sa o termin intr-o luna, apoi as vrea sa fac si un curs de fotografie la scoala populara de arte la anul, cand le mai fac eu pe toate si sa mai apuc sa am si o viata in care sa ma vad cu oamenii si cu orasul si cu natura?, as vrea sa ma fac fotojurnalist(a) cand o sa fiu eu mare (dar vreau sa lucrez si in domeniul meu-asistenta sociala, visez proiecte, ong-uri, dezvoltarea mediului rural, cauze bune...), un anume gen de fotojurnalist, genul care spune povestile batranilor uitati de lume in sate, as vrea sa fac mai multe poze de genul asta si acum dar ma tenteaza mereu sa fac poze cu flori, oameni, copii, batrani, munti, copaci, animale pe oriunde merg si nu in stil de fotojurnalist ci in stil-nestil dezorientat, confuz dar incantat de ce vede, imi fac insa prea putin timp pentru a merge special undeva sa fac poze si cand merg undeva si fac poze apoi parca nu mai sunt asa motivata ca pe vremuri sa le public aici, i-am imprumutat zorkiul lui =ftpaddict si el minunatul mi-a reparat rangefinderul, lucru pentru care ii multumesc din nou, acum visez la niste fotografii alb negru facute cu zorkiul, fotografii cu oameni, apropos, azi am ajuns la concluzia ca al meu zorki 4 trebuie sa fi fost facut candva intre 1956-1958 ceea ce inseamna ca are in jur de 50 de ani, dragul de el!, as mai vrea ca toata lumea sa se simta bine si sa se bucure de diverse, ar trebui sa ma culc acum, noapte buna.

As'noapte a plouat in Suceava. A plouat mult si bine. Si picaturile de ploaie lovind pervazul, lovindu-l asa cum l-au mai lovit de mii de ori, faceau un zgomot prea familiar mie. Mi s-a facut dor de trecut.
Si m-am apucat sa ma uit printre lucrurile vechi dintr-un dulap. Am dat printre altele de o carte cu bancuri sau glume, veche tare, o carte pe care tin minte ca o citeam cu mare placere cand eram mica. Si tin minte de asemenea ca in clasa a noua sau a zecea, profesorul meu de fizica din liceu, domnul Lungu, a venit intr-o zi la ora lui cu cartea asta. Si ne-a citit din ea. E un om rar domnul Lungu, daca aprecia si apreciaza umorul de genul asta. Imi amintesc cu mare drag de el, mai ales pentru ora aceea cand ne-a citit din carte.

La intamplare:

-Daca-ti dau 12 mere si-ti cer sa-i dai jumatate fratiorului tau, cate-ti mai raman? intreba invatatorul.
-Opt.
-Nu stii impartirea?
-Eu o stiu, dar fratiorul meu nu.

-De ce plange crocodilul? intreba profesorul.
-Ii este dor de Nil, raspunse Mitica.

-Care este cel mai modest animal?
-Molia, deoarece se hraneste numai cu gauri.

-As dori o lucrare serioasa, daca se poate, istorica.
-Iata "Ultimele zile ale Pompeiului"!
-De ce boala a murit?
-De o eruptie.

-Va rog, un tort ars, ceru o eleva la cofetarie.
-De ce ars? se mira vanzatoarea.
-Ca sa creada parintii mei ca eu l-am facut.

-Maestre, doresc un portret frumos si asemanator! i se adresa o cucoana unui pictor.
-Cu placere, dar cand doriti sa fie gata cele doua tablouri?

-Bade, imi dai voie sa-ti pictez oile? se adresa un pictor unui cioban.
-Ba eu nu, ca apoi nu le mai pot vinde lana, riposta ciobanul.

Marius Chicos Rostoganul: - Spune, Popescule, ce-i muzica!
Elevul: -Muzica este care canta, domnule.
Profesorul: -Nu asa, loaza! Da-ne numai ghecat ghefinitia clara si aghevarata.
Elevul: -Muzica iaste aceea care gadila urechile intr-un mod placut.

La pescuit, Gica, vazand ca tatal sau scoate in loc de pesti mereu cate un obiect:un pantof, o cratita, o palarie, zise:
-Hai, taticule, sa plecam de aici. Locuieste cineva sub apa.

la o casa de comanda suna telefonul.
-Alo, primiti comenzi?
-Da.
-Stanga-mprejur!

PS: Un club din care mi-e drag sa fac parte

Bucuriile pot creste unde si cand ti-e lumea mai draga. Pot fi culese din:
-zilele insorite, cafeaua de dimineata, ceaiul verde de buna calitate, ceaiul verde cu iasomie, odihna, mintea limpede, mintea curioasa, un documentar bun sau un film bun, chiar cele de la televizor, poezii sau romane, o seara la teatru, flori, fie ele si cele din copacii infloriti, frunzele ce cresc atat de repede, inverzirea cimitirului de sub geamul tau dupa o iarna lunga, brun-cenusie, un compliment, fie el si acela ca esti cam acelasi copi ciudat pe care il cunostea in clasa a patra, plimbarile cu prietenii, mai precis prietenele, plimbarile emisferice prin Carrefour si strazi magic-ametitoare, minunatele plimbari cu prietenele de-acasa, intalnirea cu ele, el, obrajii lui, altele, conexe, nespuse, calatoriile, trenul, munca pe ogor, semintele de salata, spanac, praz, ridichi, pepene galben si patrunjel ce poate-poate o sa rasara, aerul curat, framantarea aluatului de paine, aluatul care creste, toti oamenii dragi si chiar si cei mai putin dragi sau chiar necunoscuti, familie, pisica si catel, orasul tau natal, padurea de acasa, putina credinta, baile de soare, apa din cismea, ceaiul la un leu baut la Social Club, sticksuri, o zi buna pentru stiinta, o zi buna pentru fotografii, cateva fotografii reusite, Zorkiul meu dar si Canonul, vise, planuri, sperante, articole din reviste precum Reader's Digest sau National Geographic, salata, muzica vesela ascultata pe strada din cauza careia imi vine sa dansez pe strada, lumina, stele, plimbarile de seara, un post de radio sau mai multe, energie, harnicie, hainele din panza frumoasa....si atat de multe altele.